Îmi tot muşc limba de câteva zile şi nu-mi vine chiar s-o zic cu toată gura. Dar, gândidu-mă la ultimele săptămâni, am strâns destule date cât să îndrăznesc să pun întrebarea din titlu. Pe scurt, în trei paragrafe: De când tot facem 13-14 cu ordonanţele Guvernului şi ieşim cu muci la nas şi pancarte ghiduşe pe stradă, mi-a devenit destul de clar că am prins curaj. Ăştia care dormeam aiurea în izmene când n-ar fi trebuit. Şi am prins curaj pe bună dreptate. Nu mai luăm de bune vorbele vreunui ministru (oricare ar fi el/ea) aruncate la fentă. Reacţionăm instant şi în jumătate de orăciteşte tot…

Înainte să încep cu gândurile mele despre proteste şi schimbare, simt nevoia să revin un pic la postul anterior şi să menţionez următoarele trei lucruri: Sunt perfect de acord că preşedintele Iohannis putea şi ar fi trebuit să organizeze consultările cu protestatarii/membrii societăţii civile mult mai bine (mai transparent şi nu pe genunchi). Mă interesează în continuare în baza căror criterii au fost selectaţi cei 20 prezenţi vineri la Cotroceni şi aş vrea să văd măcar o înregistrare a şedinţei, dacă nu pe toată. Pot înţelege supărările unor protestatari/ong-işti sau ale altor invitaţi care au refuzat să se ducă la Cotroceni (ca să nu legitimeze heirupismul) şiciteşte tot…