Reşapare fără număr

foto: nexxon.ro
foto: nexxon.ro

O fi urât că folosesc cuvântul ăsta în legătură cu oameni, dar asta facem: reşapăm figuri de demult, compromise, derizorii, submediocre. Personalităţi care ar trebui ignorate, lăsate să-şi vadă de ale lor în spaţiul privat. Nu. Noi le mai dăm o a doua, a treia, a n-şpea mia şansă să se desfăşoare în tribuna publică. Până când?

Despre cine vorbesc? Exemple sunt cu duiumul:

Anghel Iordănescu, generalul pupător de iconiţe, este iarăşi antrenorul echipei naţionale de fotbal a României. Da, a avut ceva performanţe, dar numirea lui pentru a treia oară ca selecţioner ne-a catapultat spectaculos înapoi în anii nouăzeci. Aşa un sentiment de déjà vu nu cred că am mai avut demult.

Selecţionerul dinaintea lui, Victor Piţurcă, condamnat în iunie 2013 pentru favorizarea infractorului (Gigi Becali) a mai stat bine mersi în fruntea echipei naţionale mai mult de un an. Care-i baiu’, nu? Rămâne un mare star al presei sportive şi devoratorilor ei care-i urmăresc fiecare pas prin Arabia Saudită, pe aeroportul Otopeni sau aiurea. Primeşte atenţie cu duiumul.

Adrian Năstase, condamnat cu executare pentru fapte corupţie, a fost invitat anul trecut de Ministerul Afacerilor Externe să ţină discursuri tinerilor diplomaţi. Că doar imaginea sa de corupt nu are legătură cu experienţa sa de mare om politic, nu?

Gigi Becali, fost europarlamentar, fost deputat al României, fost deţinut, fost loc 13 în campania TVR „Mari români” (2006, mai ţineţi minte?) şi – în general – un fost, e iarăşi prezent puternic în spaţiul public: „Averea lui Gigi Becali s-a dus pe apa sâmbetei” (Libertatea), „Gigi Becali: nu mai vreau să dau milioane de euro la fotbal” (Mediafax), „Gigi Becali, dezlănţuit după eliminarea Stelei” (Adevărul) etc. Bam bam bam, m-ai înţeles? Intri la pârnaie, copiezi şi publici nişte texte „ştiinţifice” pe care nu le poate citi nimeni pentru că ai cumpărat toate cărţile de pe piaţă, apoi ieşi şi aştepţi să-ţi soarbă lumea vorbele de duh până la adânci bătrâneţi.

Gheorghe Funar, fostul primar tricolor al Clujului timp de 12 ani (încă nu-mi explic cum a reuşit performanţa asta), „haiduc ştiinţific” şi cu atitudini xenofobe, fost candidat la Preşedinţie (45.000 voturi în primul tur 2014!), ţine prelegeri despre cum au inventat dacii conexiunea wireless înainte limbii latine şi cum Iisus a fost român. Adevărul, Hotnews, Ziare.com, alături de Click, Can Can şi WowBiz îl bagă în seamă. În ciuda companiei selecte, nu pun link-uri aici.

Gheorghe Nichita, primarul Iaşiului (tot de 12 ani!) anchetat penal pentru urmăriri securistico-mistice ale amantei sale şi fost membru PSD, anunţă cu surle şi trâmbiţe că se reîntoarce în partid. E primit de colegii de la PSD Iaşi fără clipire. Şi uite aşa, din apropierea uşii de celulă zboară amantul trufaş pe un cal înaripat peste grădina Copoului înapoi în catastiful oamenilor de nădejde de pe Kiseleff.

Robert Turcescu, “un simplu jurnalist” care cu un an în urmă se destăinuia că e ofiţer acoperit şi compromitea o breaslă întreagă (sau ce a mai rămas din ea), s-a dat de două ori peste cap şi strânge bani să lanseze un nou post de televiziune online. Probabil ca să se pună în continuare pe sine în scenă şi în slujba adevărului. Şi prea puţini jurnalişti au o problemă cu asta. I-a scris inclusiv preşedintelui Iohannis să doneze pentru el prin sms. Elegant, nu?

Sunt doar câteva exemple. Oricine o comite nasol e reabilitat peste noapte cu un efort minim. Trebuie doar să deschidă gura. Nu contează ce şi cum zice, important e să o facă. De-acolo preia presa, iar apoi noi, consumatorii finali, le oferim tribuna prin click&share. Suntem un soi de vulcanizare ab absurdum, deschisă non stop. O tură de pârnaie e ca un set nou de roţi. Bună la CV. O declaraţie şocantă e bună pentru încă o “liniuţă” cu băieţii pe bulevardul rebuturilor falnice. O doză bună de dispreţ e premiată cu o reşapare din parte casei. La patru mizerii aveţi una gratis.

Nu ştiu care sunt explicaţiile acestui fenomen: oportunism, lipsă de moralitate, caste puternice, public înţelegător etc.? Cert este că el există şi e al naibii de nociv. Tare mi-e că dacă nu ne arătăm nemulţumirea clară faţă de reevaluările unor penali, incompetenţi, dacopaţi şi nesimţiţi, mai amânăm cu ani buni tranziţia, care deja pare nesfârşită. O să ne specializăm la capitolul ridicării de statui. Dar cu siguranţă nu vor fi statui cu vreo Simona Halep, ci cu vreun Nuţu Cămătaru – în mărime naturală, călare pe un cal cabrat şi cu gratiile de la Jilava în spate.

Dii, boală! La vulcanizare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *