Schimbare fără implicare nu merge

Înainte să încep cu gândurile mele despre proteste şi schimbare, simt nevoia să revin un pic la postul anterior şi să menţionez următoarele trei lucruri:

  1. Sunt perfect de acord că preşedintele Iohannis putea şi ar fi trebuit să organizeze consultările cu protestatarii/membrii societăţii civile mult mai bine (mai transparent şi nu pe genunchi). Mă interesează în continuare în baza căror criterii au fost selectaţi cei 20 prezenţi vineri la Cotroceni şi aş vrea să văd măcar o înregistrare a şedinţei, dacă nu pe toată.
  2. Pot înţelege supărările unor protestatari/ong-işti sau ale altor invitaţi care au refuzat să se ducă la Cotroceni (ca să nu legitimeze heirupismul) şi le respect, dar nu consider că a fost o greşeală impardonabilă a celor care au acceptat invitaţia. Boicotul nu mi se părea o soluţie sau un mesaj puternic dat de către protestatari. Da, persoanele selectate sunt importante. Dar mai importante sunt mesajul şi ideile transmise, iar acestea a fost decente şi de bun simţ. Un scurt rezumat aici.
  3. L-am susţinut fără reţinere pe Tudor Benga şi o voi face în continuare şi cu majoritatea celorlalţi de pe lista de vineri. Evident, până la proba contrarie a bunăvoinţei lui/lor. Când simt că încearcă să îşi impună propria agendă sau o iau pe arătură (fiecare să-şi stabilească normele aici), mă retrag. Un ultim aspect: am fost la multe proteste în ultimii ani şi de multe ori au ajuns conspiraţionişti, diversionişti şi personaje cel puţin ciudate cu agendă proprie în faţă, la portavoce. De data asta consider că au ajuns la portavoce oameni decenţi. Nu asta voiam?

Şi acum, despre ce urmează. Pe scurt: Nu ştiu. E datoria Preşedinţiei, a Guvernului, a Parlamentului şi mai ales a partidelor să vină cu soluţii, propuneri credibile şi dovezi clare de schimbare. Un punct de plecare de bun simţ şi fezabil mi se pare acesta: Alegeri în două tururi de scrutin, un alt Avocat al Poporului (Ciorbea e orice altceva, numai al poporului nu), demiterea şefilor de companii publice cu probleme legale, întărirea mecanismelor anticorupţie etc.

Cert este că presiunea publică trebuie să fie menţinută în continuare, pentru că abia acum începe munca. Un exemplu: în timp ce zeci de mii de oameni eram în stradă şi alţii mureau săracii prin spitale, primarul din Bran lua şpaga clasică de zece la sută (sursa). Acolo suntem… în continuare. Deci statement-ul străzii (transparenţă, competenţă, zero toleranţă la corupţie, decenţă etc.) – oricât vor încerca partidele şi Parlamentul să ne convingă că a fost înţeles – trebuie repetat la nesfârşit, ca o moară stricată. Nu văd altă soluţie decât să fim cu ochii pe ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, pe legile date de Parlament, pe hotărârile primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene, pe declaraţiile de presă ale miniştrilor, pe dările şi luările de şpagă etc. Şi să sancţionăm deraierile de fiecare dată. Prin proteste, petiţii, mailuri/scrisori, cereri către ANPC, DNA, Parlament, primărie, RATB etc.

Cel mai important este să instituţionalizăm mesajele. Dacă rămân între noi pe facebook sau la bere, ne răcorim şi atât. Dacă ele ajung la destinaţie, vor responsabiliza mai devreme sau mai târziu. Că o facem prin ong-uri deja existente, fondând altele sau intrând în politică, ăsta e momentul pentru a lua decizia şi a face pasul. Schimbare fără implicare nu merge.

Evident, nu e uşor. Dar e un efort necesar dacă vrem ALTCEVA. Şi poate chiar o datorie, dacă suntem sinceri cu noi şi cu familiile îndoliate.

DSC_0024
Piaţa Universităţii, 7.11.2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *